Clauza de mobilitate din perspectiva fiscala si juridica
Potrivit art.25 alin. 1) din Codul muncii, prin “clauza de mobilitate”, partile dintr-un contract individual de munca stabilesc ca executarea obligatiilor de serviciu nu se realizeaza intr-un loc stabilit de munca.
In acest caz, salariatul poate sa beneficieze de prestatii suplimentare in bani sau in natura, iar cuantumul prestatiilor suplimentare trebuie sa fie mentionat in contractul individual de munca.
Prin clauza de mobilitatea din contractul individual de munca, activitatea salariatului presupune deplasari pe teren.
Prin contractul individual de munca si/sau regulamentul intern pot fi stabilite:
- programul deplasarilor, durata si frecventa acestora;
- regimul decontarii cheltuielilor de cazare si transport efectuate cu deplasarea;
- beneficii suplimentare acordate angajatilor.
In situatia in care in contractul individual de munca este stipulata o clauza de mobilitate, prin care salariatul poate presta activitatea in diverse locuri, desfasurarea temporara a activitatii in unul dintre aceste locuri nu constituie delegare.
In timpul delegarii, salariatul indeplineste sarcinile conform contractului individual de munca in afara locului sau de munca, in timp ce mobilitatea implica stabilirea in contractul individual de munca a mai multor locuri/zone de munca in care salariatul isi desfasoara activitatea.
Salariatul care a acceptat o clauza de mobilitate isi desfasoara activitatea prin deplasari de serviciu, fie intermitent, fie continuu pe intreaga durata a contractului individual de munca.
Din punct de vedere fiscal, sumele primite in baza clauzei de mobilitate reprezinta venituri de natura salariala. Acestea sunt neimpozabile pentru deplasarile in tara in limita valorii minime dintre nivelul legal stabilit pentru diurna, prin hotarare a Guvernului, pentru personalul autoritatilor si institutiilor publice, indexata cu 2,5 si 3 salarii de baza corespunzatoare locului de munca ocupat.
De asemenea, acest tip de venit extrasalarial, intra si in calculul veniturilor cumulate lunar pentru verificarea plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.